Leziuni sindesmotice | Diagnostic și tratament

Du-te la

Deveniți membru

Leziuni sindesmotice | Diagnostic și tratament

În calitate de fizioterapeuți, este important să fim conștienți de leziunile sindesmotice acute ca diagnostic diferențial la pacienții care prezintă entorse laterale ale gleznei. Aceasta necesită perioade mai lungi de recuperare și mai multe tratamente în comparație cu entorsele laterale ale gleznei(Gerber et al., 1998). Diagnosticul întârziat poate avea ca rezultat blocarea țesutului cicatricial, instabilitatea cronică a gleznei, osificarea heterotopică sau osteoartrita mai târziu(Nussbaum et al., 2001, Ogilvie-Harris et al., 1994). Sunteți aici pentru a învăța cum să le recunoașteți din timp și să le oferiți tratamentul adecvat.

Leziunile sindesmotice se referă la leziunile traumatice ale complexului de ligamente care leagă oasele tibiei și peroneului piciorului, inclusiv ligamentul tibiofibular inferior anterior, ligamentul interosos și ligamentul tibiofibular inferior posterior. Aceste leziuni reprezintă un diagnostic diferențial frecvent la pacienții care prezintă entorse laterale ale gleznei și pot avea un impact semnificativ asupra procesului de vindecare și a rezultatelor pe termen lung.

Recunoaștere timpurie

Recunoașterea timpurie a leziunilor sindesmotice este crucială pentru fizioterapeuți, deoarece aceste leziuni necesită adesea abordări terapeutice diferite de cele ale unei entorse tipice de gleznă. Recunoașterea și tratamentul întârziate pot duce la o gestionare necorespunzătoare sau inadecvată, ceea ce duce la simptome persistente și potențiale complicații pe termen lung(Nussbaum et al., 2001, Ogilvie-Harris et al., 1994).

Obosit de o leziune sindesmotică? Urmăriți acest videoclip pentru a vedea dacă se potrivește cu semnele și simptomele.

Mecanismul de rănire

Leziunile sindesmotice sunt frecvent cauzate de traumatisme cu impact puternic, cum ar fi căderile de la înălțime sau accidentele auto, sau de rotația externă excesivă cu hiperdorsiflexie a articulației gleznei. Aceste mecanisme pot duce la entorse sau chiar rupturi ale ligamentelor din complexul sindesmotic. Leziunile sindesmotice izolate sunt relativ puțin frecvente, astfel încât trebuie să fiți atenți la eventualele fracturi, rupturi ale ligamentelor asociate, contuzii osoase, leziuni osteocondrale sau alte leziuni ale țesuturilor moi(van Dijk et al., 2016).

Îți place ceea ce înveți?

Urmați un curs

Învățați de oriunde, oricând și în ritmul dvs. propriu
Cursuri online interactive de la o echipă premiată
Acreditare CEU/CPD în Țările de Jos, Belgia, SUA și Regatul Unit

Toate cursurile

Prezentare clinică și examinare

Diagnosticul

Factori de risc

Sporturile cu coliziuni de mare viteză, suprafețe artificiale, teren neuniform și forțe de tăiere și de săritură cu cuplu ridicat, care pot provoca dorsiflexia și rotația externă a piciorului în raport cu glezna și tibia, sunt mai susceptibile de a provoca leziuni sindesmotice (de exemplu, fotbal, fotbal, baschet, rugby, schi, hochei)(Hunt et al., 2013).

Evaluare clinică

Diagnosticul leziunilor sindesmotice include o anamneză și un examen fizic amănunțit, precum și teste imagistice, cum ar fi radiografii, scanări CT, RMN sau ultrasunete, pentru a confirma prezența unei leziuni sindesmotice și pentru a exclude alte cauze potențiale ale durerii și instabilității articulației gleznei.

Examinarea fizică

În timpul examinării fizice, fizioterapeutul va evalua gama de mișcări, stabilitatea și durerea pacientului în articulația afectată. Se pot efectua teste speciale, cum ar fi testul de strângere sau testul de solicitare a rotației externe, pentru a evalua în continuare integritatea complexului sindesmotic. Atunci când se suspectează o leziune sindesmotică, se recomandă imagistica(van Dijk et al., 2015).

Sensibilitatea la palparea ligamentelor sindesmozei este testul cel mai sensibil, în timp ce testul de strângere este cel mai specific(Sman et al., 2015). Dacă ambele sunt pozitive, rezultă o probabilitate ridicată de leziune a ligamentelor sindesmozei.

În ceea ce privește clasificarea, au fost propuse numeroase modele. În prezent, nu există un consens cu privire la clasificarea care trebuie utilizată. Ca un ghid general, le puteți împărți în articulații stabile și instabile și leziuni izolate și neizolate.

Palparea ligamentelor sindesmozei:

Test de strângere:

Alte teste pe care le-ați putea lua în considerare sunt:

Testul bumbacului:

Testul de translație fibulară:

Test de lovire a călcâiului:

Teste imagistice

În ceea ce privește imagistica, razele X pot furniza informații despre poziția și alinierea articulației gleznei, în timp ce scanările CT și RMN pot furniza informații mai detaliate despre ligamente și țesuturile moi din jur. Imagistica prin rezonanță magnetică are o sensibilitate și o specificitate excelente pentru vizualizarea leziunilor sindesmotice, deși artroscopia rămâne standardul de aur. Diastaza poate fi prezentă, ducând la o articulație instabilă(van Dijk et al., 2015). Pentru a evalua acest lucru în mod corespunzător, este de preferat un film unilateral cu suport de greutate. Cu toate acestea, pacienții pot să nu tolereze acest lucru în faza inițială(Lin et al., 2006).

Fiți atenți la o posibilă fractură Maisonneuve. Aceasta este o fractură frecvent omisă a peroneului proximal care poate apărea în timpul traumatismelor gleznei(Taweel și colab. 2013)

ÎMBUNĂTĂȚIȚI-VĂ GRATUIT CUNOȘTINȚELE DESPRE AFECȚIUNILE MANȘETEI ROTATORILOR!

Îți place ceea ce înveți?

Urmați un curs

Învățați de oriunde, oricând și în ritmul dvs. propriu
Cursuri online interactive de la o echipă premiată
Acreditare CEU/CPD în Țările de Jos, Belgia, SUA și Regatul Unit

Toate cursurile

Tratament

Management conservator

În cazul în care nu există dovezi de fracturi, instabilitate sau diastază, iar ligamentele deltoide rămân intacte, tratamentul conservator este adesea prima linie de tratament. Aceasta poate include un ghips scurt sau o orteză(van Dijk et al., 2015), modificarea activității, eventual gheață, compresie și ridicare a articulației afectate. Strategiile de gestionare a durerii, cum ar fi analgezicele fără prescripție medicală sau analgezicele pe bază de rețetă, pot fi, de asemenea, utilizate pentru a atenua durerea și umflarea. Spre deosebire de entorsele laterale ale gleznei, poate fi recomandată o perioadă de imobilizare pentru a evita stresul excesiv asupra articulației tibiofibulare distale în faza acută. Durata variază de la câteva zile la câteva săptămâni și poate fi realizată cu un ghips sau un aparat ortopedic.

Terapia fizică, inclusiv exercițiile de restabilire a amplitudinii de mișcare, a forței și a stabilității, reprezintă o parte importantă a procesului de reabilitare a pacienților cu leziuni sindesmotice(Chen et al., 2019). Noi folosim ghidurile privind entorsa laterală a gleznei pentru reabilitarea conservatoare, deoarece nu există ghiduri privind entorsele sindesmotice.

Chirurgie

În unele cazuri, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a corecta o leziune sindesmotică și a restabili stabilitatea articulației afectate. Aceasta poate include proceduri cum ar fi fixarea șurubului sindesmotic, ancorele de sutură sau reducerea și fixarea sindesmotică. Decizia de a recurge la o intervenție chirurgicală se va baza pe gravitatea leziunii și pe sănătatea generală a pacientului, precum și pe obiectivele de reabilitare(Hunt et al., 2015).

După intervenția chirurgicală, poate fi utilizată o perioadă de imobilizare sau forme de imobilizare, la discreția chirurgului.

Reabilitare

Reabilitarea este o componentă esențială a tratamentului leziunilor sindesmotice și începe de obicei după ce pacientul nu mai are dureri și poate să suporte greutatea articulației afectate. Terapia fizică, inclusiv exercițiile de restabilire a amplitudinii de mișcare, a forței și a stabilității, reprezintă o parte importantă a procesului de reabilitare a pacienților cu leziuni sindesmotice. Procesul de reabilitare poate include, de asemenea, utilizarea unor dispozitive de asistență, cum ar fi cârje sau o orteză, pentru a ajuta la procesul de vindecare și a preveni o nouă leziune(Chen et al., 2019).

În prezent, nu există niciun ghid separat pentru tratarea conservatoare a entorselor sindesmotice sau pentru reabilitarea acestora după operație. Prin urmare, mai mulți autori sugerează să se recurgă la ghidurile de reabilitare a entorsei gleznei laterale. Acestea sunt prezentate mai jos.

repaus, gheață, compresie, înălțare (RICE)

Studiile nu au furnizat dovezi solide pentru utilizarea frigului și a compresiei în ameliorarea simptomelor legate de leziuni după LAS acut. În ciuda faptului că crioterapia a fost studiată în 33 de studii controlate randomizate care au inclus un total de 2337 de participanți, puținele cercetări sugerează că aceasta ar putea să nu fie eficientă în ameliorarea simptomelor acute ale LAS. Dovezile nu susțin eficacitatea RICE singur, a crioterapiei singur sau a terapiei de compresie singur în reducerea durerii, a umflăturilor sau în îmbunătățirea funcției pacientului în LAS acut. În consecință, în timpul tratamentului pacienților cu LAS acut, profesioniștii din domeniul fizioterapiei ar trebui să evalueze cu atenție utilizarea crioterapiei și să ia în considerare opțiuni terapeutice alternative(Vuurberg et al. 2018).

Medicamente

AINS pot fi utilizate de pacienții cu LAS acut pentru a reduce durerea și umflarea, dar acestea trebuie utilizate cu prudență, deoarece utilizarea lor este legată de probleme și poate preveni sau întârzia procesul natural de vindecare al organismului(Vuurberg et al. 2018).

Antrenamentul de rezistență

Se recomandă măsurarea forței articulației gleznei cu ajutorul dinamometrelor portabile, deoarece persoanele cu instabilitate cronică a articulației gleznei prezintă deficiențe în această zonă(Delahunt et al. 2019). Țintirea șoldurilor poate fi un lucru la care să vă gândiți, deoarece dovezile sugerează că cei cu instabilitate cronică a gleznei au și o forță diminuată a șoldului(McCann et al. 2017).

Exercițiu

Se recomandă ca fizioterapeuții să înceapă programele de tratament cu exerciții cât mai curând posibil după o leziune LAS acută, deoarece s-a demonstrat că aceste programe grăbesc recuperarea și îmbunătățesc rezultatele, reducând în același timp riscul de repetare a leziunilor și instabilitatea funcțională a gleznei. Un regim de antrenament la domiciliu poate să nu fie la fel de eficient pentru pacienții cu entorse grave de gleznă ca tratamentul fizic supravegheat, care crește rezistența și propriocepția gleznei și permite o revenire mai rapidă la muncă și sport. Este esențial să se țină cont de faptul că unele studii au constatat contrariul, demonstrând fie că nu există niciun beneficiu în urma adăugării terapiei cu exerciții supravegheate la tratamentul convențional, fie că nu există nicio modificare a echilibrului postural în urma terapiei cu exerciții. Din acest motiv, programele de tratament prin exerciții fizice ar trebui să fie atent personalizate în funcție de nevoile pacienților și de cantitatea de monitorizare(Vuurberg et al. 2018).

Ați putea evalua umflarea cu metoda cifrei opt pentru a vedea dacă există îmbunătățiri.

De asemenea, determinarea nivelului de activitate al persoanei înainte de accidentare este esențială pentru specificitatea programului de antrenament(Delahunt et al. 2019).

Terapia manuală

Este ideal să se combine terapia manuală, cum ar fi mobilizarea articulațiilor, cu un regim de exerciții fizice. Exercițiile și mobilizările par a fi preferabile exercițiilor la domiciliu(Cleland și colab. 2013). Pe termen scurt, acestea par să crească amplitudinea de mișcare în dorsiflexie și să reducă durerea(Loudon et al. 2013).